Date fizico-geografice

Comuna Hemeiuş este situată în imediata vecinatate a municipiului Bacău, este compusă din 3 localităţi : Hemeiuş, Fîntînele, Lilieci.
Comuna este străbătută de DN 15 si DJ 119 B făcând legătura acesteia cu municipiul Bacău şi oraşul Buhuşi. De asemenea comuna este străbătută de calea ferată Bacău-Bicaz.
În vecinatatea comunei găsim, după cum urmează:

• la N-E Comuna Bereşti-Bistriţa; 
• la S-E Municipiului Bacău; 
• la S, S-V Comuna Mărgineni.

 

Atestare documentară
Primele atestări documentare despre aceasta zonă sunt din anul 1470, an în care voievodul Stefan cel Mare a donat moşia Fântânele către Mănăstirea Neamţ. Denumirea comunei Hemeius apare în anul 1864, când atestată în documentele administrative ale timpului

 

Clima

Comuna Hemeiuş se află într-o zonă cu climat temperat continental, cu influenţe ale maselor de aer arctic (anticlonul siberian) în perioada de iarnă şi de aer cald de tip mediteranean în perioada verii. Temperatura medie anuala este de 8,9-9 °C. Climatul zonei se caracterizează prin ierni aspre, cu zăpada vîscolită şi prin veri călduroase, uneori secetoase, cu precipitaţiile medii anuale reduse (cca 700 mm).

Relieful
Teritoriul comunei Hemeiuş se încadrează geografic între vechea albie a râului Bistriţa în partea nord-estică şi dealurile aparţinând terminţiei de nord a Culmei Pietricica; în cadrul unei suprafeţe relativ reduse (cca. 2800 Ha) , teritoriul cuprinde atât o bună zona agricolă cât şi o suprafaţă împădurită, în partea vestică, spre vecinatatea cu teritoriul comunelor Margineni şi Gărleni.
Geomorfologic, teritoriul comunei cuprinde un relief gradat, de la est la vest, începând cu albia minora şi majoră a râului Bistriţa, continuând cu terasa inferioară şi terasa medie, racordate la fâşia deluroasă din partea vestică.
Relieful teraselor este tipic teraselor Bistriţei, cu o suprafaţa întinsă şi înclinare mică spre sud-est, cu cote absolute între 167 si 178 m. Dealurile din partea vestică sunt continui şi fără văi adânci, înalţimea maximă de pe teritoriul comunei fiind de 373 m.

Vegetaţia
De-a lungul dealurilor subcarpatice, care străjuiesc comuna în partea de vest, se întinde, de la sud spre nord, una din cele mai mari păduri de foioase din România. Pe lângă deosebita sa frumuseţe care poate constitui deliciul unor drumeţii de neuitat, pădurea oferă celor interesaţi de vânătoare un patrimoniu cinegetic deosebit, concretizat în exemplare valoroase de mistret, cerb, caprioare, lup, vulpe, iepure, fazan.